Home › Donatori UBB

Donatori UBB

Donații, fonduri și fundații la Universitatea din Cluj (1919-1945)

Mihai T. Nicoară

Motto: A da din prisosul tău pentru ca să împrăştii întunericul şi să uşurezi suferinţele, este întrebuinţarea cea mai nobilă ce o poţi da averei tale. De aceia, D-nelor şi D-nilor, acei cari aveţi de unde, daţi şi pentru Ştiinţă. Noi nu vrem numai decât sume mari; Universitatea se mulţumeşte şi cu sume mici, căci picătură cu picătură face lac. Ea va fi înlesnită în a’şi înplini menirea, iar D-voastră veţi avea mulţumirea sufletească de a fi ajutat geniul românesc să-şi dea tributul său culturei şi civilizaţiunei mondiale. (Dare de seamă, 1920)

 

Universitatea din Cluj, înființată după Marea Unire din 1918, – asemenea celorlalte universități românești -, a fost orizontul  superior al modelării elitei românești, dar și templu al culturii naționale. „Când se va scrie odată istoria vremurilor mari, ai căror contimporani sântem, mărturisea prof. univ. Sextil Pușcariu, primul rector al Universității clujene, se va releva desigur, ca o faptă de mare importanţă, înfiinţarea Universităţii româneşti din Cluj, în chiar primul an al stăpânirei noastre în ţinuturile strămoşeşti dintre Carpați şi Tisa.”[1]

Totuși, Universitatea clujeană s-a aflat încă din primul deceniu de existență sub efectele devastatoare al Marelui Război (1914-1918), care a adus peste tot sărăcie, probleme materiale și financiare, dar și ale dificultăților mari de implementare a unui învățământ românesc la Cluj. Pe de altă parte, în mijlocul unei lumi cuprinse de frigurile nestatorniciei şi a căutării unor drumuri ferme, Universitatea clujeană, ca toate Universitățile, îşi croia cu greu calea. Dezastrul economic al Europei se simțea adânc în situația financiară, materială și în cea de personal, didactic și auxiliar.

Cartea de aur a donatorilor Universităţii din Cluj a avut în frunte, cu scrisul autograf, pe M. S. Regele Ferdinand I, dar suma oricât de generoasă a fost nu putea acoperi multele lipsuri materiale ale Universității. Mai întâi, sublinia rectorul D. Călugăreanu, lipseau localuri pentru adăpostirea unor institute, muzee, seminarii şi chiar clinici.

Pentru ca Universitatea din Cluj să-şi poată împlini înalta ei misiune națională era nevoie să fie sprijinită de întreaga societate românească. În hotărârile luate de către Asociaţia profesorilor universitari din România, la congresul ţinut în iunie 1920 la Bucureşti, s-au pus bazele acelor legături trainice şi strânse, care trebuiau să existe între Universitate şi Societatea românească.[2] Întărind Universitatea, nu numai că întreţinem focul nestins al ştiinţei, dar dăm putere factorului principal care modelează şi călăuzeşte spiritul public. Sufletul şi geniul unei naţiuni, în starea actuală a civilizaţiunii, nu se măsoară numai cu puterea armelor şi cu desvoltarea vieţii economice, ci şi cu gradul de cultură al poporului, factorul poate cel mai însemnat, se sublinia în Darea de seamă asupra adunării generale ţinută la 3,4 şi 5 iunie 1922 la Asociația profesorilor universitari din România.[3]

Fiind proclamată citadelă a culturii românești din Ardeal, Universitatea clujeană slujea publicului românesc, iar acesta s-a dovedit receptiv la nevoile ei. În zilele noastre, şi mai ales după război, sublinia rectorul Călugăreanu, publicul a înțeles că Universitatea îndeplineşte o funcţiune socială; că viaţa şi munca ei sunt în strânsă legătură cu viaţa şi rânduiala societăţii în mijlocul căreia dânsa funcţionează, şi că sufere şi ea destul de simţitor influenţa mediului. — De aceia, ca să-i putem preţui silinţele datori suntem să luăm în seamă şi condiţiunile sociale ce o înconjoară, adecă să privim activitatea ei în cadrul activităţii generale.[4]

Astfel, în anul 1921-1922 donațiile de cărți pentru profesorii și studenții clujeni au fost impresionante. În ce priveşte Biblioteca Universității, ea s-a îmbogățit cu aproape 38 000 de volume, cărţi româneşti şi străine, din care cea mai mare parte au fost dăruite de Academia română, iar restul au fost cumpărate de la particularii care și-au vândut bibliotecile și de la o serie de librării din tara. În Anuarul Universității pe anul 1921-1922 rectorul prof. dr. Dimitrie Călugăreanu amintea cu bucurie alte câteva donații de excepție făcute Universității clujene: aducem de asemenea, mulţumiri şi exprimăm recunoștință donatorului Nica (!), pentru cele 750 volume dăruite Bibliotecei noastre, precum și Muzeului pedagogic, care ne-a dat 200 volume.[5]

Dintre multiplele probleme  cu care se confrunta Universitatea clujeană, arzătoare era cea a căminelor pentru studenți, lipsa lor punând în pericol desfășurarea cursurilor. Marele public s-a grăbit să răspundă la apelul lansat de Universitate pentru mărirea fondurilor acestor căminuri, ca urmare ,în cursul anului 1920 s-au strâns, prin colecte, suma frumoasă de 609 261 coroane şi 14 486 lei . [6]                

I.DONAȚII UNIVERSITARE

 1. Lista donațiunilor pentru fondul Căminurilor studențești din Cluj ( 1919-1920)

Suma totală primită de la donatari a fost de 609 261 coroane şi 14 486 lei. Senatul universitar și-a manifestat recunoștința față de generoșii donatori, care proveneau din straturi sociale, profesii, vârste, ranguri și localități diferite. Din această sumă, sublinia prof. Pușcariu, va trebui să îngrijim ca să creăm înainte de toate, un cămin, cât de modest, şi pentru studentele noastre, pentru care, cu toate străduinţele noastre, n’am izbutit până acuma să aflăm un adăpost potrivit.[7]

În 1922-1923 rectorul prof. univ. Iacob Iacobovici a semnalat, la rândul său, greutățile legate de finanțarea căminelor, de publicarea manualelor didactice românești, căci până atunci Universitatea a fost tributară străinătăţii. „Or nu se poate face şcoală românească, fără carte românească.”.[8]Tot în 1922/1923 s-au făcut donații pentru Herbar și Biblioteca universitară, aceasta din urmă beneficiind de500 volume şi broşuri, 244 fotografii și ilustrații, 400 numere de reviste românești, 132 medalii, 1 000 streine, 174 cărţi vechi româneşti, 1376 stampe şi portrete, 122 hărţi geografice, 16 albumuri.[9]

 2. Donația „Gheorghe Sion” (1922)

Una dintre cele mai generoase donații, oferite cu spirit patriotic Universității clujene, a fost cea a marelui colecționar moldovean, Gheorghe Sion, care a continuat interesul pentru colecții de la bunicul său, spătarul Antohi Sion. În Anuarul Universității din anul 1921-1922 se preciza cu entuziasm faptul că cea mai valoroasă achizițiune făcută de Biblioteca universitară a fost incontestabil Colecțiunea Gh. Sion, o colecție de o valoare nepreţuită pentru Biblioteca din Cluj, pentru care Universitatea ţine să aducă în public mulţumirile sale D-lui G. Sion, asigurându-l că numele său va fi pururi cinstit în Universitatea noastră. D-sa n’ar fi putut găsi un loc mai bun pentru a valorifica munca şi cheltuiala sa şi a părinţilor săi de cât Biblioteca din Cluj, care are aşa de mare nevoie de documente româneşti.[10]

După Marea Unire, mai precis în anul 1922, înţelegând necesităţile Universităţii clujene, lipsită de material românesc, Gh. Sion s-a oferit să doneze acesteia colecţia, cu multe piese deosebit de preţioase, rare şi chiar unice, cumpărate din banii proprii. Beneficiara donației a fost Biblioteca Centrală Universitară. Dania bătrânului boier moldovean stârneşte un val de entuziasm între clujeni. Consiliul oraşului i-a conferit, în anul 1922, diploma de cetăţean de onoare al Clujului, iar mai târziu, numele Pieţii din faţa Bibliotecii Universitare a devenit, o vreme, Gheorghe Sion. Din cele aproape 3 000 de cărţi şi reviste din colecţia Gh. Sion, 205 reprezintă cărţi vechi româneşti, unele de o valoare neobișnuită, altele constituind, poate cea mai completă bibliotecă referitoare la călătorii străini în ţările româneşti. Bogata colecție donată de Sion mai cuprindea desene originale, manuscrise şi documente vechi, între care două provenind de la Ştefan cel Mare, precum şi foarte multe hărţi, cu multe piese rare. Cea mai preţioasă colecţie este cea a stampelor şi desenelor, în număr de peste 2 000. Dintre ele, merită o menţiune deosebită cele 29 desene originale ale lui Bouquet, Raffet, Valerie şi desenele lui George Asachi. Alături de stampe (autori englezi de sec. XIX), au fost donate de Sion un mare număr de fotografii ale personalităţilor româneşti din secolul XIX și primele decenii ale secolului XX. Donația Gh. Sion a cuprins şi câteva frumoase tablouri în ulei, dintre care mai importante sunt două picturi ale marelui pictor Nicolae Grigorescu, picturi ale lui Leca și ale unor pictori francezi. Întrucât Clujul era cu totul lipsit de o colecţie de numismatică românească, poetul Sion a umplut această lacună în modul cel mai fericit: colecţia donată Universităţii fiind compusă din peste 1 500 piese. Colecția numismatică este cea mai bogată, după aceea a Academiei Române, deoarece cuprindea o serie de piese rare sau chiar unice; de exemplu, două piese de monedă din timpul Băncii Moldovei, dar și privitoare la Silezia, cetatea Elbruck (Prusia), Polonia, Riga, Suedia, aproape întreaga colecţie de monede, bătută sub Regele Carol I). Această colecţie a fost completată de alta, compusă din medalii numeroase medalii din timpul lui Mihai Sturza, Cuza Vodă şi Carol I și mărci poştale româneşti, începând de la cele mai vechi, din epoca lui Alexandru Ioan Cuza, cât și din timpul domnitorului Grigore Ghica.

Gh. Sion şi-a convins fiul (mort în 1937), să doneze Unversităţii clujene efecte de stat în valoare de 897 760 lei, sumă care s-a constituit într-un un fond special. Din venitul acestui fond, în conformitate cu dorința donatorului, Biblioteca Universităţii urma să-şi cumpere şi să integreze cărţile române şi străine, cu referinţe la istoria naţională română. Tot din acest fond urmau să fie ajutați cei care se dedicau cercetării istoriei neamului, care doreau să facă publicaţiuni cu extrase din biblioteca clujeană din sala „Gh. Sion”. De altfel, Sion însuși a frecventat zilnic, până la adânci bătrâneţe, Biblioteca Universităţii, mai ales sala ce-i poartă numele şi în care se păstrează colecţia donată, gata să servească cu lămuriri pe toți cei care-i cereau informaţii asupra cercetărilor din domeniul istoriei românilor sau a pieselor din donaţia sa. [11]

3. Donația „Anastase Simu” (1929)

Cu ocazia amenajării noului local al Institutului de Studii Clasice, prof. Emil Panaitescu, Directorul Institutului, a făcut apel la dl Anastase Simu (1854-1935), pentru îmbogăţirea micii colecţii artistice pe care o poseda Universitatea şi care era singura „Pinacotecă” a capitalei Ardealului. Mult stimatul donator, doctor în științe politice și administrative, membru de onoare al Academiei, care s-a remarcat prin pasiunea pentru colecțiile de artă, ctitor şi îngrijitor al renumitului „Muzeu A. Simu” din Bucureşti, cu generositatea sa obicinuită, a răspuns la 10/VI/1929 cu frumosul dar specificat mai jos. Acele lucrări de artă, cu menţiunea numelui donatorului, au fost expuse într-o sală vecină de sălile fundaţiei Victor Cioflec. Era vorba de lucrări pictate de Henţia Sava, Nud (Pictură pe pânză), Pontoane cu bărci (Desemn cu creion) și Corturi cu soldaţi (Desen cu creion). Artachino Constantin, Vârf de deal (Pictură pe lemn), Sion-Teoclorescu Ion, Fetita cu pisica; Vas şi fructe (Pastel), Stoica Dimitrie, Pagină din legendele ţării (Desen cu peniţa). Schwelzer Cumpăna, Două ţărance stând la vorbă (Desen cu creion) și Marius Bunescu, Moara la apă (Pictură pe pânză). În total  s-au donat 8 tablouri.[12]

În afară de obiecte de artă în anul 1930-1931 Universitatea a primit și altfel de donații. În 1930 Universitatea a fost înştiinţată că Dl Chatin-Ollier, nepotul marelui chirurg Ollier și fiul lui dl. Chantin, profesor agregat la Facultatea de Medicină din Lyon, a pus la dispoziția Universității clujene, în mod gratuit, o parte din biblioteca bunicului și tatălui său. Pentru transportarea acestei biblioteci donate, de la Lyon la Cluj Ministerul Instrucțiunii a oferit 10 000 de lei. Tot în legătură cu această donație, un sprijin l-a acordat dr. Jules Guiart care s’a arătat, ca întotdeauna, un devotat prieten  al Universității clujene.[13]

În 1931/1932 la donaţiile amintite s-a adăugat donația doamnei Margareta A. Licherdopol-Bura din Vidra-Furculeşti (jud. Vlaşca), care a binevoit a înştiinţa că dărueşte Universităţii o bogată colecţie de conchilii şi ouă. Universitatea a trecut imediat la facerea formelor pentru predarea şi primirea acestei donaţii. [14]

4. Donația pentru premii „Emil Panaitescu”: Premiul Institutului de Studii Clasice (1930)

În anul 1930 prof. Emil Panaitescu, de la Facultatea de Litere, unul dintre discipolii lui Nicolae Iorga și ai prof. Vasile Pârvan, unul dintre primii organizatori ai Facultății de Litere a Universității clujene, începând cu 1919, cel care a pus bazele Institutului de Studii Clasice, un proiect mai vechi al lui prof. Pârvan, pus în aplicare chiar într-un an jubiliar pentru Universitatea din Cluj[15], a instituit un premiu de 5 000 lei pentru cea mai bună lucrare din domeniul istoriei antice, fiind unul dintre promotorii cercetărilor lumii antice.[16] Prima donație  pentru premii „Emil Panaitescu” a fost lansată în 1930, fiind acordată pentru anul universitar 1930/1931. Prof. Emil Panaitescu, directorul Institutului de Studii Clasice din Cluj, a adresat Decanului Facultăţii de Litere o scrisoare, prin care se solicita acordarea acestui premiu :

Domnule Decan,

Spre a încuraja pe tinerii noştri cercetători la studiile în legătură cu clasicismul şi cu lumea romană, vă rog să primiţi ca să fie instituit, în acest an, pe lângă Facultatea noastră, un premiu de 5000 lei (cinci mii lei). Premiul va fi pus la dispoziţia Facultăţii de către mine şi Vă rog să primiţi ca să fie numit Premiul Institutului de Studii Clasice.  [17]

În anul 1931 Universitatea a mai beneficiat de o inițiativă prestigioasă, care venea însă din partea I. P. S. S. Patriarhul MironCristea, care a binevoit a dona acestei Universităţi suma de 100 000 lei pentru încurajarea cercetărilor din domeniul istoriei naţionale-bisericeşti. Donaţia a făcut-o cu ocazia serbărilor jubilare Institutului de istorie naţională, de sub conducerea profesorilor A. Lapedatu şi I. Lupaş.

5. Donația „Anna Hemmerle” (1931)

În 1930, la un an după sărbătorirea unui deceniu de la înființarea Universității din Cluj o donație de mare amploare a venit din partea doamnei Anna Hemmerle, o doamnă de înaltă cultură, aparținând elitei aristocratice vieneze. Aceastaa donat pe seama Institutului de Speologie suma de 100.000 lei, cu destinaţia de a fi încorporată în fondul permanent al Institutului. Doamna Anna Hemmerle a făcut această donație în bani fără nici o condiție, dând libertate Institutului de Speologie de a o utiliza în modul cel mai productiv. În anul 1930/1931 s-a instituit o nouă donație a Anei Hemmerle și a lui Wilhelm Rothmund, directorul Fabricii de Spirt „Jacques Brunner” din Bacău.[18]Acesta a primit însărcinarea de la doamna Anna Hemmerle, principala acţionară a Fabricii de spirt şi de la ceilalţi acţionari, de a dărui Institutului de Speologie din Cluj suma de 100 000 lei. Această sumă era o contribuţie fără condiţii, la propăşirea unei instituţii ştiinţifice. Mărinimoşii donatori au lăsat pe seama singurului competent, Direcţia Institutului, întrebuinţarea darului în scopul cel mai util şi mai productiv şi în modul cel mai gospodăresc.

Proprietarii firmei băcăuane Hemmerle &Co au făcut pe anul 1933/1934 o nouă donaţie, aceluiaşi Institut de Speologie, în sumă de 20 000 lei. Următoarea donație Ana Hemmerle a fost în 1939, la 5 iulie. Doamna Anna Hemmerle a decis să vie din nou în ajutorul ştiinţei româneşti, cu cea mai perfectă dezinteresare, căci generoasa donatoare nu a exprimat vreo dorinţă specială şi nu a pus altă condiţie decât întrebuinţarea sumei în folosul ştiinţei. În adevăr, prin scrisoarea de donaţie din 5 iulie 1939 donatoarea a declarat că suma de 20 000 lei era pusă la dispoziţia Universității, dorind ca „suma să fie încorporată fondului permanent al Institutului de Speologie, de pe lângă Universitate şi întrebuinţată conform Legei de creare şi administrare a zis-ului Institut şi a fondului său permanent”. Din această exprimare rezultă neîndoielnic că darul nu era destinat vreunei fundaţii speciale, ci numai ca o contribuţie la cheltuielile normale ale Institutului. Directorul E. Racoviță a subliniat că noua donație era fără condiţii, în scopul propăşirii Instituţiei ştiinţifice. Mărinimoasa donatoare Hemmerle lăsa pe seama singurului competent Direcţia Institutului, întrebuinţarea darului/donației în scopul cel mai folositor şi cu mijlocul cel mai productiv şi cel mai gospodăresc.

 6. Donația Episcopiei Române Unite din Oradea (1933)

În urma discuțiilor, tratativelor şi demersurilor întreprinse de prof. Alexandru Borza, directorul Institutului de Botanică sistematică, al Muzeului şi al Grădinii Botanice din Cluj, P. S. S. Dr. Valeriu Traian Frenţiu, Episcop român unit de Oradea, a binevoit în 1933 să pună la dispoziţia Universităţii clujene, pentru folosinţele Grădinii Botanice din Cluj, câteva imobile situate în pitoreasca staţiune balneo-climatică „Stâna din Vale” (judeţul Bihor). Aceste imobile au fost cedate pe timp de 10 (zece) ani, în condiţiunile convenţiunii încheiate între cele două părţi.

Studenţimea universitară a beneficiat în anul 1941/42 de bunăvoința unui alt prelat, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Bălan,care a dat ajutor la 125 studenţii clujeni o sumă de 425 000 lei. [19]

 7. Donația „Gheorghe Gh. Sion” (1934)

În anul 1934/35 donația fiului lui Gheorghe Sion în cuantum de 897 760 lei a fost înregistrată la Rectorat sub Nr. 3382/1935 şi acceptată de către Senatul Universitar la şedinţa din 27 Noembrie 1934. Ecoul donației Sion a fost uriaș, fiind considerată un gest de mare iubire de neam, atât din partea lui Gheorghe Sion, cât și din partea fiului său. Regele Carol al II-lea a autorizat prin decret acceptarea donației fiului lui Gheorghe Sion, către Universtatea din Cluj, iar rectorul Florian Ştefănescu-Goangă, autorizat prin Înaltul Decret Regal Nr. 2381/1935, publicat în Monitorul Oficial, partea I., Nr. 253 din 4 Noemvrie 1935 şi prin hotărârea din 27 Noiembrie 1935 a Senatului Universitar, a declarat acceptarea donaţiei, făcute acesteia de către Gheorghe G. Sion. La momentul semnării acestui act de acceptare de către Rector, Gheorghe G. Sion se afla internat la Spitalul Central, Secţia IV-a Bucureşti.

 8. Donaţia fraţilor „Liviu şi Iulian Marţian” (1938)

În cursul anului 1938 s-a făcut la Universitatea din Cluj, din partea domnului Liviu Marţian, consilier silvic în pensie, şi a văduvei lui Iulian Marţian, născută Ida Goldschmidt, o preţioasă donaţie sub numele „Donaţiunea fraţilor Liviu şi Iulian Marţian”. Această donație a cuprins peste o mie de tipărituri, precum şi manuscrise, stampe, documente şi hărţi, dintre care unele de o deosebită valoare. Inventarierea lor completă nu s-a putut face repede, ci după un an, în 1939.

Preţioasa donaţie a fraţilor „Liviu şi Iulian Marţian” a fost inventariată complet  în 1939  și a cuprins 1 242 cărţi (volume), dintre care 8 incunabule, 28 cărţi vechi româneşti, 9 cărţi vechi ungureşti, 45 reviste, 44 hărţi, 51 manuscrise, 17 documente, 1203 stampe şi şapte pachete cu fişe diferite (bibliografie, toponomastică, etc.).[20]

Donațiile din primele decenii ale Universității din Cluj au vizat înviorarea activității unor institute științifice ale Universității, dar și îmbogățirea patrimoniului cultural și științific universitar. Au fost donate testamentar Bibliotecii universitare urmașii lui Iuliu Marțian (1867-1937), ofițer, apoi maior năsăudean, mare iubitor de istorie, constând în rarități bibliofile, precum cea mai veche carte românească, aflată în colecțiile Bibliotecii universitare, Tetraevangheliarul  lui Coresi din 1591 (Brașov). Donația „Iulian Marțian” mai cuprinde cărți foarte medievale, din secolul  al XIII-lea, 900 de cărți în limba latină și germană, din secolele XVII-XIX, stampe și reproduceri de o valoare documentară inestimabilă.

Din categoria donațiilor particulare pentru Biblioteca universitară s-au înscris Francisc Hossu-Longin (1847-1935), care conține documente culturale, politice, administrative, din secolul al XVIII-lea, acte, însemnări, memorii și corespondență. Alte donații, cu un fond de manuscrise, corespondență, cărți sunt: cel al profesorului și publicistului brașovean Axente Baciu (1875-1859), al prof.univ. și academician Alexandru Lapedatu (1876-1950), prof. univ. Liviu Rusu (1902-1985), ambasadorul și diplomatul Viorel Virgil Tilea (1896-1972 ), nepotul memorandistului Ioan Rațiu și tot din familia Rațiu un donator entuziast a fost avocatul, politicianul, scriitorul Ion Rațiu (1917-2000).

  • [1] Raportul Rectorului Sextil Pușcariu despre activitatea Universității de la înființarea ei. Cetit cu ocazia ședinței inaugurale din 10 octombrie 1920. Anuarul Universității din Cluj 1919-1920, Cluj: Tipografia de Arte Grafice „Ardealul”, 1921, p. 1.
  • [2] Idem, p. 20.
  • [3] Asociaţia profesorilor universitari din România. Adunarea generală a anului 1922, Cernăuţi , Institutul de Arte Grafice, 1922, p. 8-9.
  • [4] Dare de seamă anuală despre activitatea Universității din Cluj în anul școlar 1921-1922, făcută de Prof. Dr. D. Călugăreanu, rectorul Universităţii. (Cetită în şedinţa de deschidere a anului şcolar 1922—1923, ţinută în Aula Universităţii, în ziua de 29 Octombrie 1922, ora 11.) Anuarul Universității din Cluj, pe anul școlar 1921-22, întocmit de prof.dr. D. Călugăreanu, Rectorul anului, Cluj, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1923,p,1.
  • [5] Anuarul 21/22, p. 10.
  • [6] „Lista donațiunilor pentru fondul Căminurilor studențești din Cluj”, în Anuarul Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, Rectorul anului Emil G. Racoviță, 1922, p. 37-40.
  • [7] Raportul Rectorului Sextil Pușcariu despre activitatea Universității de la înființarea ei. Cetit cu ocazia ședinței inaugurale din 10 octombrie 1920. Anuarul Universității din Cluj 1919-1920, Cluj: Tipografia de Arte Grafice „Ardealul”, 1921, p. 11, 19.
  • [8] Dare de seamă asupra anului 1922/23 de prof. Iacobovici, rector, în Anuarul Universității din Cluj, Anul școlar 1922/23, întocmit de prof. Iacobovici, rector al anului și Stefan Jarda, secretar general al Universității, Cluj, Imprimeria dr. Bornemisa, 1924, p. 8, 10-11.
  • [9] Anuarul Universității din Cluj, Anul școlar 1922/23, întocmit de prof. Iacobovici, rector al anului și Stefan Jarda, secretar general al Universității, Cluj, Imprimeria dr. Bornemisa, 1924, p. 173.
  • [10] Anuar 21/22, p. 10.
  • [11] 37/38,  P. 39-40
  • [12] 29/30, p. 27-28.
  • [13] 29/30 P. 16.
  • [14] Anuar 31/32, p.
  • [15] Veronica Turcuș, Emil Panaitescu (1885-1957) și Școala Română din Roma, extras din Anuarul Institutului George Bariț, p. 261-295.
  • [16] Anuarul Universității  Regele Ferdinand I Cluj, pe anul școlar 1930/1931, rectorul anului: dr. Iuliu Hațieganu, Cluj,Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, strada Memorandului 22, 1 9 3 1, p.28-29.
  • [17] Anuar 30/31, p. 35.
  • [18] Jacques Brunner a înfiinţat, la Galaţi, la 1860, o Casă de Bane cu secţie de Export şi Import, a înfiinţat şi condus marea Fabrică de Spirt, una din cele mai perfecţionate din ţară, din Mărgineni situată lângă oraşul Bacău. Anuar. 41/42, p. 337-338.
  • [19] Anuar 41/42, p. 45.
  • [20] Anuar 38/39, p. 67, 365.